... incepusem candva sa-ti spun pe ce raft esti in camera mea plina cu amintiri, impresii sau descrieri. Ma tot intrebi... de cand ne cunoastem, ma intrebi. Esti un om curios nu pentru ca nu stii, ci pentru ca iti place cum ti se povesteste.
Sa-ti placa poezia Turnul a lui Horvath Istvan inseamna ca ai timp sa asculti, sa intelegi dincolo de cuvinte.
Pe tine te-as opri din butonul off si ti-as scoate bateriile pentru o zi. Te-as lasa cu cateva borcanele umplute cu placebo. Sa le degusti pe indelete, sa-mi povestesti ce-ti inspira si apoi sa punem cuvintele incet pe hartie, fara graba, pana la ultimul oftat cu trei puncte de suspensie. Cand desfaci un borcanel, nerbadator, le deschizi imediat pe toate si ne spui repede si prea scurt un rezumat la tot ce ai gasit. Eu, sunt un ascultator si cateodata un receptor cu simturi. Unii oameni asculta nu doar cu urechile si atunci, toate simturile stau pregatite sa-si primeasca portia din poveste.
Tu esti un egoist si nu ne dai mereu aceste portii. Lansezi frumos o nada cu o idee geniala, o savuram, dar nu ne-o dai asa cum ai simtit-o tu fiindca esti prea grabit ca sa ne spui si noua. Cu siguranta ai sa razi de randurile astea peste vreo 7 ani. Acum le citesti de cate doua, trei ori, dar foarte repede. De ai fi avut o alta varsta le-ai fi citit incet, sa nu se termine, sa crezi ca sunt multe cuvinte doar pentru tine... asa cum si sunt.
Acum te asez la loc, pe raftul cu prieteni de incredere :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu