Imi place tare mult expresia : "dolce far niente" de parca e un nume, o locatie, un taram al fericirii. Suna atat de odihnitor si de placut... dolce far nienteeeee... wooahh.... ma furnica pielea. Cateodata regret ca nu m-am nascut mai demult decat sunt nascuta... poate apucam transportul fluvial cu pluta din papura si lemn. Cred ca ma faceam plutar si ma lasam pe Dunare in jos plutind pe o pluta zdravana, cu umbrar facut din doua maldare sanatoase de stuf puse in "X"... aaa, si un felinar chior agatat de un par pe care flutura si un drapel... un fel de semnalizare... sau o esarfa? :)
Trebuia musai sa mananc niste pere zemoase, sa mi se prelinga lipicios pe buze... sau sa ciugulesc lenes boabe de struguri timpurii pe care sa-i arunc smekereste in sus si sa-i prind fix in gura strivindu-i apoi zgomotos intre dinti, transformandu-i rapid in must dulce si bun. Aaaaah, ce liniste putea sa transmita orizontul apei aliniat cu marginea plutei? Ce poti sa-ti doresti mai mult de atat? sa-ti lasi mana lenoasa peste apa si din siaj sa-ti ciuguleasca pescarusii boabele de struguri lasate ofranda? Ce averi sa platesc pentru o astfel de plimbare?
